e marti...

m-ai evitat destul incat sa mi se faca frig, parca iubirea ta nu-mi mai tine cald, iar dragostea mea e doar o bluza vaporoasa in gerul de afara.
m-ai invatat sa iubesc si acum ce faci? ma lasi asa... s-a intunecat... merg de cateva zile prin intunericul asta, prin frig si mai o speranta, ca dupa tot negrul asta vei aparea tu si iar imi va fi cald si-mi vei lumina viata si vom recladi lumea care la plecarea ta s-a daramat...
este un alt marti care a trecut... e nebunesc de frig... astept prezenta ta sa-mi tina de cald... sa ma hraneasca de dorul care mi-a mistuit tot in mine...
cand vei veni sa ma anunti...
mi-e dor...
iubesc...

scrisoare psd.

in pragul alegerilor...au fost trimise sute de scrisori catre pensionarii din judet... in care cu expresii zeflemitoare dl.oprisan isi exprima gandurile cat mai frumos si dragostos posibil...

sincera sa fiu chiar ma asteptam la asa ceva din partea taticului nostru din focsani, dl marian oprisan... cersind voturi pt psd. adevarul e k-l admir, adik ii admir mama, kre cu 2 mil si ceva pensie a reusit sa faca ditamai conacul la km 25 si sa imprejmuiasca in jur de 1 km, sau poate 2 de padure.... ce n-as da k si bunik mea sa-si faca un conac cu pensia ei si sa le cumpere parintilor mei nu stiu ce lucru la un pret exorbitant... astia-s oamenii adevarati kre stiu sa-si gestioneze banii... si totusi dak bunik mea e si bunik lui inseamna k mama dl oprisan este si bunik mea...prin urmare am dreptul si eu, k si altii la o buktik de mostenire...

p.s. si totusi, e ceva putred la mijloc: cum se face k toti cei de la psd au ba mame bogate, ba matusi tamara cu bani... zau asa... :-?... asta da de gandit...

nu stiu cine e marlanu din poza...dar e marlan...

mnda... pana unde poate duce marlania!
printre putinele, dar multele mele plimbari prin minunatul oras am ajuns sa mai vad si asta. preaminuntul domn din imagine(nu stiu cine dracu e), imi permit sa spun k e prea sarac sa dea unui copil amarat 1 leu pt o paine. p langa masina modesta, portofelul plin de cartonase plastificate cu tot felul de inscriptii visa, american express, master card, maestro.... k de ei nu se pot intretine...si primesc si bani de la statul roman...pt chirie si altele... sincera sa fiu sunt cu moralul la pamant, gandindu-ma la bietii senatori, deputati, parlamentari pt k stau foarte prost cu bani si sunt si stresati. cred k ar trebui sa deschidem niste conturi si sa le mai marim un pic leafa, pt k noi in romania traim prea bine si ne permitem orice, in romania nu sunt cersetori, in romania batranii au pensiile exagerat de mari, salariile sunt exorbitant de mari si preturile prea mici in raport cu ele. deci, dragii mei, haideti sa punem mana de la mana sa ne ajutam mai marii tari sa traiasca mai bine in conformitate cu modul lor de viata. acesta este un semnal de alarma ce l-am tras inainte de alegeri... aveti grija p cine trimiteti sa va reprezinte. nu lasati un marlan ca cel din fotografie, domnul cu cravata portocalie si camasa albastra, sa va reprezinte...pt k, reprezentati de el, vom ajunge la sapa de lemn.mie una imi venea sa-i dau una in cap la felul cum a tipat la un biet copil kre i-a cerut 10 mii...asta mi se pare marlanie curata...nu e demn pt imaginea partidului si a tarii...

sabloane...

imi organizez viata in elemente... ma misc franatic, imi imaginez lucruri, planuiesc cu grija, astept ziua, minutul nu conteaza. nebunie... ametesc... te astept... visez... mi-e dor...
orice intrebare, comentarii, nelamuriri, plangeri, reclamatii, frustrari, iritari, suparari, insinuari, acuzatii... ma duc mai jos... aluneca totul de sub mine... imaginatia mea e varza... inspiratia a plecat...ma poti ajuta, stiu asta, nu pleca... da-mi aripi sa zbor... e intuneric... ma pierd... mi-am gasit intelegerea in tine... e cumplit... totul din jurul meu... ajuta-ma!

culori...

azi am vazut lumea in culori, am simtit racoarea, am simtit caldura... dar nimic nu se compara cu ce simt acum.... v-ati plictisit de astea... m-am invartit intr-o lume in galben....si in violet... am inteles culorile...le cunosc sensul... dar nu exprima nimic...pt voi... pt tine... culoarea de azi nu se compara cu cea de maine... acum e negru....dimineata era albastru...la pranz a fost galben...spre seara era violet... nu conteaza...
mi-e dor de...
sufar din....
iubesc pe...
plang pentru...
tanjesc de...
ma gandesc la...
nu stii... nu cunosti... e pedeapsa mea... am uitat sa invat... invata-ma sa fac mai bine, sa nu gresesc, invatam sa iubesc asa cum numai tu stii sa faci... nu vreau sa ma iei langa tine k mai apoi sa ma arunci intr-un colt departe.... ma doare... si urasc... nu crezi... nu vrei... nu stii ce simt ... c frumos e knd vrei... ce urat e knd iei.... prejudecati... suferinte... nimic...

elemente de viata

trec printr-o stare diversificata...sufar de nebunia asta in fiecare zi, ajunge sa doara mai mult p zi ce trece. abia acum realizez k totul era mult mai simplu inainte si mergea chiar bine, trebuie sa inveti sa stii knd sa pui suflet si knd sa nu. am invatat k atunci knd iti daruiesti viata, inseamna sa pui suflet... am invatat k a iubi inseamna a suferi... am mai invatat k nimic nu se compara cu ce ai tu... k viata ta e mai de pret dekt orice p lumea asta... k roata se intoarce... k nimic nu se face p lumea asta fara sa platesti... k uneori o fata din trecut reprezinta batul din balta din prezent... k viata nu e roz... k pomii nu mai sunt verzi toamna... iar monotonia asta ma deprima... blogul asta nu e cu o tema fixa.... scriu ce apuc si knd apuc si cum apuc... nu ma intereseaza ce vreti voi de la viata... dar ma intereseaza ce vreau eu... si va spun ce am gresit... pt k doare atunci knd gresesti... pt k nu e nimeni kre sa te sprijine cu adevarat... pt k asa e scris. e o nebunie crunta in viata asta... totul are un pret... lacrimile nu sunt rasplatite... iubirea nu e impartasita si reciproca... dorul este figurativ... k da bine in conversatie... dar pt mine nu e asa... sa inveti e foarte greu... si uneori doare... k atunci knd te tai cu o coala de hartie.... k atunci knd te zgarai....k atunci knd cazi... k atunci knd te lovesti... pt k numai asa inveti... inveti suferind... inveti iubind....inveti tanjind... doar inveti...si-atat!
viata nu zice mersi... viata nu te roaga nimic...viata nu vorbeste... tu doar trebuie sa o traiesti... pt k multi au nevoie d tine... nu-mi fac doar norma de caractere pt a ma simti mai bine... imi astern doar gandurile haotic spre a ma calma... cred in multe si totusi in nimic... nu mai inteleg, nu mai vad, nu mai cred, nu mai simt, nu mai pot... dar totusi vreau... sunt lucruri kre nu le intelgi...da tu...tu cel care citesti aceste grozavi absurde... tu kre nu stii sa traiesti...sa iubesti... sa crezi... nu stii ce inseamna suferinta... nu stii nimic...
nici eu nu stiu... si asta nu ma face sa ma simt nici mai sus k tine si nici mai jos... suntem egali... pt k totul se compenseaza...eu stiu una tu stii alta...mereu suntem la egalitate... hai sa negociem... stop... nu se poate... am aruncat deja cartile... m-am aruncat cu capul inainte... nu e scandal... e viata... e absurd...e total...e frumos...e verde... nu e gluma... e viata.... e a mea... traiesc haotic... admir totul... respir culori... aud imagini... simt caldura...da o simt... harababura asta de aici ma face sa ma simt eu... sufar...nu-i nimic...imi trece... nu mai citi... faci ce vrei... nu e nimic interesant... doar randuri de izbeliste si mesaje fara legatura...atat am spus...

minunatii prin focsani ;))

intr-o seara...facandu-mi plimbarea dinaintea somnului, am ajuns sa cutreier si pe o strada mai mult sau mai putin populata, dar nu era strada...era bulevard...bulevardul brailei! minunadu-ma de frumusetea exorbitanta dau peste un panou publicitar foarte explicit...si stau si ma uit...si ma uit....si ma uit...deoarece mi se parea ceva ciudat la el...dar in cateva clipe am gasit si explicatia...reclama era pusa invers...si aveam impresia k ma uit in oglinda.

si aku stau si ma intreb oare cei kre au pus acea reclama au fost dirijati d un om kre se uita in oglinda????

dar toata aceasta treaba nu se opreste aici....la nici 100 d metrii..aceasi reclama...aceasi postura...indubitabil k mi-a atras atentia si absolut k e de-a dreptul amuzant...=))

automatul din fata primariei...

bucuria de dupa....

si asa se incheiara si cele 4 zile de betiveala...

toti focsanenii se intoarsera mahmuriti acasa....dupa ploaia mocaneasca din ultima zi...dar si din cauza frigului suprem.

multumim domnului bacinschi, multumim domnului oprisan, pt k ei au fost sufletul petrecerii din piata unirii.multumim pentru trotuarele europene, pe care, cu parere de rau, trebuie sa recunosc ca nu ne mai putem desfasura mersul national romanesc....multumim pentru minigropitzele imense...multumim pentru spatiile verzi-maro... fara ei...focsaniul ar fi trist!

focsaneni festivalul s-a terminat de mult, cei cu salubritatea au muncit cu drag si spor la curatarea orasului, traficul infernal si-a revinit la cursul sau, lumea parca munceste mai cu drag si mai cu spor. doar automatul de cafea mai zace pravalit in centrul orasului langa impunatorul morcov...ma scuzati....obelisc. saracul, era plin de boabe de cafea, lapte stricat si cate si mai cate. si chiar nu pot intelege...cum poate zacea o astfel de masinarie in fata primariei???trecura deja 4 zile de la petrecerea luxorianta...si nu a deranjat p nimeni. si asta din cauza indiferentei ce pluteste zilnic in magnificul si divinul oras "Focsani"