Priveste putin inapoi, parca isi doreste a indrepta lucrurile, un mod stupid de a-si masura prieteniile, cativa pasi gresiti, ar vrea sa-i indrepte, macar sa se stie de ce a facut anumite lucruri, caci nu au fost cu rautate... Curand va striga retragerea, dar vrea sa lase in urma toate lucrurile mergand bine si totul in mod placut, sa nu existe cearta, sa nu existe rautate. Lucreaza la o amintire, nu stie cat timp mai are in fata, "toate lucrurile la timpul lor" isi spune... multe au fost amanate fara rost ...in continuarea cuvintelor fara sens, multe lucruri se reproseaza... "nascut intr-o zi de toamna, cand un fulger atinsese cu duritate pamantul crapat de sete, intinderea lui asemeni unui obraz de om batran, o dimineata trista ce-i drept, se auzea doar vantul cum suera pe strazi, picaturi mari izbindu-se de geamuri, copil ce plangea cu lacrimile lui alaturandu-se picatuilor furioase de ploaie..."
