Persoane interesate

miercuri, august 11, 2010

marți, august 03, 2010

Plictiseala dispare

Dragi concetateni, localnici, tineri, batrani si doamne,
Incep cu truda, nu am mai scris de mult. Timpul pretios mi-a fost ocupat cu dorinta pentru studiu si au mai fost si cateva defectiuni tehnice, calculatorul meu a avut o perioada de coma, cu putine ajustari am reusit sa trecem peste acest obstacol, cat despre studiu, va explic imediat. Am stat ore intregi sa invat, pentru a-mi crea acel rost in viata. Mi-am etalat cunostintele pentru a doua oara la admitere. Deci da, am dat din nou la facultate si spre uimirea mea am si luat, chiar la buget. Dar nu despre asta voiam sa va vorbesc.

Am vrut sa va anunt prin intermediul acestui blog ca in urbea noastra va avea loc un mare eveniment. Deci cu mic cu mare va astept cu cel mai mare drag la Zenith, in data de 6 August 2010, incepand cu orele 22 pentru a asista la "The History Of Drum And Bass, Dubstep And Their Sons". Vom avea de-a face cu cele mai zguduitoare beat-uri de pe tot mapamondul. Intrarea este libera, prezenta obligatorie.


Va las si un link pentru orice eventualitate confirmati prezenta sau nu. Facebook-ul reprezinta o a doua mea mana. Va multumesc cititori fideli. Permiteti-mi sa inchei mereu cu aceeasi stima.

Semnat, Eu.

P.S. http://www.facebook.com/event.php?eid=102676686455731 <= Confirmari!!!

joi, iulie 15, 2010

what can I say?

As putea scrie mai des si mai usor, v-as incanta mereu cu ultimele noutati si faze din ospiciul meu mintal si v-as transmite ultimele mele grairi in agoniile nebuniei, dar momentan stau si scriu la un distrus de calculator care mai functioneaza doar imprastiat prin camera, dvd-rom-ul se deschide doar cu o surubelnita, nu prea mai merge el. E batran mititelul. In schimb un domn ca

mi-ar fi de mare folos: practic, mic, pretul de 949 lei, chilipir as putea spune, dar banii nu-i am. Si orice gand ma duce la concursul de konkurs.ro cum ca poti castiga un macbook air. As putea sa visez la asa ceva? Oricum eu va las linkul spre laptopul acesta superb ca design si numai bun pentru scris asa la orice dorinta. Deci link-ul da? http://www.pcfun.ro/mini-laptop/viewsonic/vnb106dw-atom-n270-16ghz-alb/

Sau daca vreti sa ajungeti de capul vostru la produs, intrati pe site-ul celor de la pcfun (www.pcfun.ro), in coloana din stanga la sisteme, dati la mini laptop si apoi nu aveti decat sa dati un singur click pe primul laptop alb pe care il vedeti acel mini laptop de la viewsonic si gata domnilor. Asta este tot. Poate voi reusi si eu sa-mi satisfac dorinta de scriere cu un astfel de obiect care ma poate ajuta absolut sa scriu si sa-mi rezolv task-urile. Pana data viitoare. Nu uitati! www.konkurs.ro si anuntati-ma daca vine vreun premiu pe la voi. Ca la mine nu vine niciunul.

Mereu cu aceeasi stima:

semnat, Eu.

marți, iunie 08, 2010

Cate rude are Nelu?


Draga Nelu,

Iti scriu din nou, pentru ca ma intriga. Te-am vazut ieri, erai cu masina, aveai un Renault alb si erai in capitala. Aveai numerele la masina de Gorj. Te-am recunoscut, dar nu dupa infatisare, ci dupa modestia cu care-ti afisezi peste tot numele mult prea comun si demodat pentru vremurile astea si impresionant pentru mine.
Stateam si ma uitam la tine, ce-ti mai place sa jonglezi cu treburi omenesti, sa ai nevasta, da, nevasta era, stiu sigur, statea in dreapta ta, si mai erau si alte cateva persoane in spate. Tu, Nelule, ma minti... zici ca nu cobori niciodata. Ieri ai coborat. M-ai urmarit? Ma intreb... Tu in viata asta care o duci in paralel cu a ta, cate rude ai? Ca stiu clar ca acolo sus, in locul ala unde stai, tu nu ai rude, n-ai nimic, ne ai pe noi, ca intr-o lume virtuala si tu te joci la consola, asa de fun...daaa, mi-am dat seama, vezi? Noi - virtuali, tu - real, oare? Am cam inversat rolurile, sau oare ti-am descoperit identitatea si nu trebuia sa fac nimic de genul asta. Te-am detronat? Cacat, n-am vrut, asa sunt eu.
Dar lasa, Nelule, vremea ta a trecut, acum e timpul meu sa ma joc.
Deci, cate rude ai Nelule? Astept raspuns, nu mi-ai mai scris.

Mereu cu aceeasi stima, semnat eu.

vineri, mai 28, 2010

nelu.5.electro





Draga Nelu,

Imi aduc aminte cu greu de zilele in care stateam de vorba impreuna. Orele alea in sir in care imi spuneai:"E bine ceea ce faci tu!". Hehe... cum le stiai tu pe toate. Aseara, mi-am cautat mantuirea pe net si am gasit-o. Nelu.5.Electro. As mai putea intreba ce tre sa fac? Nelule Atotputernic, tu mai esti suparat? Uite drept rasplata la tot ce m-ai invatat, tu nelule, inteleg ca tre sa fac cele 5 porunci electro ale lui Nelu. Vezi stiu.
Dar vine si intrebarea ta despre uitarea care ti-am acordat-o in atata timp de la descoperirea ta. Da, Nelu, indraznesc sa-ti spun in fata. Tu. personaj fictiv cu puteri dumnezeiesti, de ce ma ravasesti? O fi oare nepasarea mea si plictiseala ta? Ma voi interesa de tine... voi afla totul...
Pana atunci, binecuvanteaza-ma Nelule sa-nchei mereu cu aceeasi stima.

semnat, eu.




P.S. Nelu este un personaj mai vechi. A se cerceta coloana din dreapta si arhiva.

cadre.scenarii.si alte treburi...

Scena 1:
Doua prietene pe facebook tot isi posteaza something la diverse post-uri. Personajele se afla la o distanta de aproximativ 200 de kilometrii.

Personaje:
Cerasa Eminescu
Lavinia Bombonel

Cerasa:(rupand tastatura in doua cu degetele agile ca un uliu asupra prazii) aku ti-am citit info... si vad k-ti place de eminescu...
hmmm... auzi, tipo... te dai la sotu meu?????? (indicatii scenice: mestecand o gunma si zicand in scarba, adauga Cerasa Eminescu - genul de doamna ajunsa de jos intr-un rang foarte inalt, modestia nu mai face parte din calitatile ei).

Lavinia: ce faci? exersezi pt unatc? :D (razand mustaceste) :)))

Cerasa:cu un ras malefic, conducand cu viteza... si ploua si fulgera... Cerasa Eminescu, inainteaza spre casa Laviniei Nastase. In sinea ei: Am sa te nimicesc.... daaaa... iti voi zbura creierii... voi face crima de om in seara asta... si apoi imi voi aprinde o tigara... voi bea un pahar de vin rosu.. in timp ce tu... stai... muhahahahaha... (drumul e ... See Morelung, e intuneric...si nimeni nu stie ce-i rezerva aceasta cale personajului nostru negativ, va ajunge oare Cerasa Eminescu sa duca planurile la bun sfarsit?) Intre timp, Lavinia, sta si-si savureaza ceaiul de vanilie africana in fata semineului(simbol-fi antena, nu e ceea ce vreau eu sa para, dar nu am cum sa scriu, ma intelegi???) nestiind ca peste ceva timp va avea o vizita... si acestea vor fi ultimele clipe din viata ei, sau nu... stand si meditand... telefonul ii suna in toiul noptii... dar cine o suna? cui ii lipsesc cei 7 ani de acasa deranjand o doamna la o asa ora din noapte... si fulgera si tuna... si totul este alb si negru... doar vinul, da, vinul si flacara se pot vedea scanteind in diverse nuante de rosu... da, vinul Cerasei cu nuante rubinii, de sange proaspat... iar flacara semineului... de un rosu patrunzator... de rug... de patima...

Furtuna abatuta asupra tinutului ii ingreuneaza drumul antagonistei noastre. dar stie exact ce sa fac... si cum sa o tintuiasca locului pe protagonista.
Cerasa:(cu glas sfasiat vorbind la telefon) L-am parasit... daaa... l-am parasit, nu mai am ce imparti cu el...casa, masina, statiunea, firma, tot sunt trecute si pe numele meu... o singura conditie am avut... sa-mi revina totul mie... copilul pe care si-l dorea... si eu nu am vrut sa i-l ofer de atatia ani... l-am parasit, draga mea... si copilul ce-l port.... ma ajuta sa trec peste esec... nu.. nu.. asculta.. nu e vina ta... e vina lui... nu ai avut nicio vina.... s-a dus tineretea mea... si acum si copilul... cluburile... vai.. viata mea de noapte.. viciile... ce s-a intamplat??? te rog... gata... gata.. nu va fi bine.. nu mai pot vorbi....tschus... meine freundin... (incheie cu lacrimi de crocodil) aruncand telefonul pe scaunul din dreapta alaturi de pisica ei uscata si neagra.. dand impresia de rautate... asemeni ei... uitandu-se una in ochii celeilalte... si citindu-si gandurile stiau exact ce se va intampla...


Scena 2:

Lavinia ingrijorata isi suna toate prietenele care fusesera candva si prietenele veninoasei Cerasa... nestiind ce sa faca.

Personaje:
Lavinia Bombonel
Irin Stroicescu
Iuia Pvu
Ileana Costanzescu
Dianshca Mihaitescu
Onuta Iepuretza
Zamfirina Tomitza
Adutza Mocanescu
Actiunea se petrece in sufrageria modesta a Laviniei Bombonel. Cerasa nu stie ce a pus la cale prietena ei. Discutia porneste in momentul in care au ajuns toate. O data cu venirea pe rand a fiecarei prietene... se stabileste nelinistea, curiozitatea, parfumul de vanilie africana... da impresia de aer imbacsit de calmitate... Dupa venirea personajelor, discutia incepe brusc:

Lavinia: V-am chemat aici, pentru ca: prietena noastra, poate multe dintre voi nu o mai considerati prietena... dar are nevoie de noi.e in necaz. Crede ca am o aventura cu Eminescu.. si nu-i asa... va avea un copil....

Doamnele exclama: Oooooooooooo...

Lavinia: Cat a suferit ea pentru a ajunge asa fericita.. si acum.. totul se sfarseste dintr-o prostie... din mana diavolului, cunoscuta sub numele de Facebook...

Adutza: Ala e Satana...

Dianshca: Stiam eu ca nu e ea...

Irin: Nu-i mai pronuntati numele! tipase ea cu glasul tremurand si plangand de frica. Aduce numai ghinion.

Lavinia: Haideti sa nu mai vorbim de asta... De Cerasa trebuie sa vorbim... e pe cale sa faca o nebunie... copilul trebuie sa creasca intre parinti.. nu intre copaci rataciti... Cerasa e tanara... ii plac distractiile, aventurile... luxul... e o doamna... nu se poate intretine singura... cu toata averea agonisita acum...

Onuta: Te-a tradat.. tii minte...

Lavinia: (inlemnita) taci.. nu-i asa... (plange)

Fiecare in dreptul ceaiului stateau si discutau despre planuri... planuri pentru salvarea Cerasei. Furtuna se inrautatea... fulgera tot mai mult... si in loc de stropi, turna cu galeata... se lumina afara.. in mii de flash-uri la un loc... cand de o data... se aude fur elise la interfon... agitatie mare... se varsa cani... Lavinia Bombonel porneste in fuga spre usa... deschide... si asteapta cu usa deschisa venirea persoanei misterioase...

In hol liniste... in sufragerie se aud sosoteli, lumea se panicheaza... semineul arde... lumineaza camera... Zamfirinia se indreapta spre hol. In penumbra, o vede pe Lavinia tremuranda ca o varga. In dreptul usii era:

Vizitatorul Misterios: Buna, dragelor, v-a fost dor de mine?

Era Cerasa Eminescu, in carne si oase. Lumina difuza. scena in alb si negru. sticla de vin rubinie... atat se putea contrasta...

Cerasa: Dar, draga mea Lav, cum de-ai stiut ca te onorez cu prezenta si sa-mi organizezi o petrecere?

Lavinia: Eu... eu... eu... n-am stiu.. am vrut sa te salvam...

Zamfirinia: Ti-am zis eu ca e o pierdere de timp.... uita-te la ea... e beata moarta... eu plec de aici.. si ma asigur ca fetele merg cu mine... esti asa de naiva...

Lavinia: Nu, nu... stati...

Forfota mare in locuinta Laviniei... toata lumea se simte tradata si pleaca...In urma nu ramane decat umezelea ploii, mizerie, vase murdare si... noroi.

Lavinia: N-am stiut ca vii... am vrut sa te consolam...

Cerasa s-a intins pe canapea cu pisica ei sfrijita alaturi, adormise. geanta zacea pe podea desfacuta si se ivea perfect pistolul rusesc Nagant M1895.

Lavinia se apropie, ridica pistolul, si-l indreapta spre tampla. si-a dat seama ca Cerasa venise cu un scop la ea... si intr-o fractiune de secunda... afara incepuse brusc sa fulgere sa tune si BANG! BANG! sangele parasea corpul roseata acestuia si mirosul sarat contrastau cu vremea letargica... cu vocea sfarsita...

O singura data mi-a trecut prin gand sa te omor... dar nu am vrut... am zis ca vei fi o mama mai buna pentru copilul meu. urma sa-ti... zi....

Lavinia cazu in genunchi... se indoise de Cerasa. Devenise din protagonist antagonist. Sirenele din departare se auzeau. se intrezareau prin vremea furtunoasa. de un alb negru doar rosu si albastru....

marți, ianuarie 26, 2010

the soft kill

probabil e salvarea din negru. din aceasta cauza o numesc si "the soft kill". probabil e salvarea mea. e acea moarte usoara, care te scoate la lumina, in mijlocul a ceva nou si tanar. atmosfera sinestezica. inchid ochii. mor. spre bine. probabil e doar somnul tau ce ma linisteste. probabil e mana ta care o cauta pe a mea. am plans azi. si nu din cauza ta. mi-ai descoperit o alta latura. mi-ai vazut o slabiciune. era un secret. mi-ai cunoscut fata de dupa moarte. it was my soft kill... acum sunt noua, zambesc. si nu regret ca te-am lasat sa ma descoperi. probabil suntem noi acum. si nu doar tu si eu. probabil...

inchei mereu si mereu cu aceeasi stima.

semnat,
aceeasi eu.

sâmbătă, ianuarie 23, 2010

winter


probabil e frig afara. si spun asta pentru simplul fapt ca inca mai ninge. sunt minus grade, dar mi-e cald. dar shhh! m-am intors, scriu, exemplific, lamuresc. si nu ma intereseaza, poate sa vina furtuni intregi de zapada. e chiar sufocant afara. ma simt ca intr-un glob d sticla, stiti voi, chestiile alea micute de la balci care agitandu-le reprezentau fidel dansul fulgilor dispersandu-se in spatiul ingust. am putea sa ne transformam viata, sa o reducem la stadiul globului, sa uitam de tot, de noi si sa dansam. sa simtim caldura... nu, nu, nu de afara. din inima. dar spun stop. e starea mea....
inchei cu aceeasi stima.
semnat,
eu.