Scena 1:
Doua prietene pe facebook tot isi posteaza something la diverse post-uri. Personajele se afla la o distanta de aproximativ 200 de kilometrii.
Personaje:
Cerasa Eminescu
Lavinia Bombonel
Cerasa:(rupand tastatura in doua cu degetele agile ca un uliu asupra prazii) aku ti-am citit info... si vad k-ti place de eminescu...
hmmm... auzi, tipo... te dai la sotu meu?????? (indicatii scenice: mestecand o gunma si zicand in scarba, adauga Cerasa Eminescu - genul de doamna ajunsa de jos intr-un rang foarte inalt, modestia nu mai face parte din calitatile ei).
Lavinia: ce faci? exersezi pt unatc? :D (razand mustaceste) :)))
Cerasa:cu un ras malefic, conducand cu viteza... si ploua si fulgera... Cerasa Eminescu, inainteaza spre casa Laviniei Nastase. In sinea ei: Am sa te nimicesc.... daaaa... iti voi zbura creierii... voi face crima de om in seara asta... si apoi imi voi aprinde o tigara... voi bea un pahar de vin rosu.. in timp ce tu... stai... muhahahahaha... (drumul e ... See Morelung, e intuneric...si nimeni nu stie ce-i rezerva aceasta cale personajului nostru negativ, va ajunge oare Cerasa Eminescu sa duca planurile la bun sfarsit?) Intre timp, Lavinia, sta si-si savureaza ceaiul de vanilie africana in fata semineului(simbol-fi antena, nu e ceea ce vreau eu sa para, dar nu am cum sa scriu, ma intelegi???) nestiind ca peste ceva timp va avea o vizita... si acestea vor fi ultimele clipe din viata ei, sau nu... stand si meditand... telefonul ii suna in toiul noptii... dar cine o suna? cui ii lipsesc cei 7 ani de acasa deranjand o doamna la o asa ora din noapte... si fulgera si tuna... si totul este alb si negru... doar vinul, da, vinul si flacara se pot vedea scanteind in diverse nuante de rosu... da, vinul Cerasei cu nuante rubinii, de sange proaspat... iar flacara semineului... de un rosu patrunzator... de rug... de patima...
Furtuna abatuta asupra tinutului ii ingreuneaza drumul antagonistei noastre. dar stie exact ce sa fac... si cum sa o tintuiasca locului pe protagonista.
Cerasa:(cu glas sfasiat vorbind la telefon) L-am parasit... daaa... l-am parasit, nu mai am ce imparti cu el...casa, masina, statiunea, firma, tot sunt trecute si pe numele meu... o singura conditie am avut... sa-mi revina totul mie... copilul pe care si-l dorea... si eu nu am vrut sa i-l ofer de atatia ani... l-am parasit, draga mea... si copilul ce-l port.... ma ajuta sa trec peste esec... nu.. nu.. asculta.. nu e vina ta... e vina lui... nu ai avut nicio vina.... s-a dus tineretea mea... si acum si copilul... cluburile... vai.. viata mea de noapte.. viciile... ce s-a intamplat??? te rog... gata... gata.. nu va fi bine.. nu mai pot vorbi....tschus... meine freundin... (incheie cu lacrimi de crocodil) aruncand telefonul pe scaunul din dreapta alaturi de pisica ei uscata si neagra.. dand impresia de rautate... asemeni ei... uitandu-se una in ochii celeilalte... si citindu-si gandurile stiau exact ce se va intampla...
Scena 2:
Lavinia ingrijorata isi suna toate prietenele care fusesera candva si prietenele veninoasei Cerasa... nestiind ce sa faca.
Personaje:
Lavinia Bombonel
Irin Stroicescu
Iuia Pvu
Ileana Costanzescu
Dianshca Mihaitescu
Onuta Iepuretza
Zamfirina Tomitza
Adutza Mocanescu
Actiunea se petrece in sufrageria modesta a Laviniei Bombonel. Cerasa nu stie ce a pus la cale prietena ei. Discutia porneste in momentul in care au ajuns toate. O data cu venirea pe rand a fiecarei prietene... se stabileste nelinistea, curiozitatea, parfumul de vanilie africana... da impresia de aer imbacsit de calmitate... Dupa venirea personajelor, discutia incepe brusc:
Lavinia: V-am chemat aici, pentru ca: prietena noastra, poate multe dintre voi nu o mai considerati prietena... dar are nevoie de noi.e in necaz. Crede ca am o aventura cu Eminescu.. si nu-i asa... va avea un copil....
Doamnele exclama: Oooooooooooo...
Lavinia: Cat a suferit ea pentru a ajunge asa fericita.. si acum.. totul se sfarseste dintr-o prostie... din mana diavolului, cunoscuta sub numele de Facebook...
Adutza: Ala e Satana...
Dianshca: Stiam eu ca nu e ea...
Irin: Nu-i mai pronuntati numele! tipase ea cu glasul tremurand si plangand de frica. Aduce numai ghinion.
Lavinia: Haideti sa nu mai vorbim de asta... De Cerasa trebuie sa vorbim... e pe cale sa faca o nebunie... copilul trebuie sa creasca intre parinti.. nu intre copaci rataciti... Cerasa e tanara... ii plac distractiile, aventurile... luxul... e o doamna... nu se poate intretine singura... cu toata averea agonisita acum...
Onuta: Te-a tradat.. tii minte...
Lavinia: (inlemnita) taci.. nu-i asa... (plange)
Fiecare in dreptul ceaiului stateau si discutau despre planuri... planuri pentru salvarea Cerasei. Furtuna se inrautatea... fulgera tot mai mult... si in loc de stropi, turna cu galeata... se lumina afara.. in mii de flash-uri la un loc... cand de o data... se aude fur elise la interfon... agitatie mare... se varsa cani... Lavinia Bombonel porneste in fuga spre usa... deschide... si asteapta cu usa deschisa venirea persoanei misterioase...
In hol liniste... in sufragerie se aud sosoteli, lumea se panicheaza... semineul arde... lumineaza camera... Zamfirinia se indreapta spre hol. In penumbra, o vede pe Lavinia tremuranda ca o varga. In dreptul usii era:
Vizitatorul Misterios: Buna, dragelor, v-a fost dor de mine?
Era Cerasa Eminescu, in carne si oase. Lumina difuza. scena in alb si negru. sticla de vin rubinie... atat se putea contrasta...
Cerasa: Dar, draga mea Lav, cum de-ai stiut ca te onorez cu prezenta si sa-mi organizezi o petrecere?
Lavinia: Eu... eu... eu... n-am stiu.. am vrut sa te salvam...
Zamfirinia: Ti-am zis eu ca e o pierdere de timp.... uita-te la ea... e beata moarta... eu plec de aici.. si ma asigur ca fetele merg cu mine... esti asa de naiva...
Lavinia: Nu, nu... stati...
Forfota mare in locuinta Laviniei... toata lumea se simte tradata si pleaca...In urma nu ramane decat umezelea ploii, mizerie, vase murdare si... noroi.
Lavinia: N-am stiut ca vii... am vrut sa te consolam...
Cerasa s-a intins pe canapea cu pisica ei sfrijita alaturi, adormise. geanta zacea pe podea desfacuta si se ivea perfect pistolul rusesc Nagant M1895.
Lavinia se apropie, ridica pistolul, si-l indreapta spre tampla. si-a dat seama ca Cerasa venise cu un scop la ea... si intr-o fractiune de secunda... afara incepuse brusc sa fulgere sa tune si BANG! BANG! sangele parasea corpul roseata acestuia si mirosul sarat contrastau cu vremea letargica... cu vocea sfarsita...
O singura data mi-a trecut prin gand sa te omor... dar nu am vrut... am zis ca vei fi o mama mai buna pentru copilul meu. urma sa-ti... zi....
Lavinia cazu in genunchi... se indoise de Cerasa. Devenise din protagonist antagonist. Sirenele din departare se auzeau. se intrezareau prin vremea furtunoasa. de un alb negru doar rosu si albastru....
