citez: "În multe feluri,munca unui critic e usoarã. Riscãm foarte putin, totusi ne bucurãm de o pozitie deasupra celor care ne oferã munca lor si pe ei însisi judecãtii noastre. Crestem pe baza criticilor negative. E amuzant sã te ridici din lãcomie. Dar cruntul adevãr pe care noi,criticii, trebuie sã-l înfruntãm, e acela în marea orânduire a lucrurilor? Un gunoi obisnuit e probabil mai plin de întelesuri decât criticismul nostru,desemnându-l astfel? Dar vine un moment când un critic riscã într-adevãr ceva. Si acela este la descoperirea si apãrarea noului. Lumea deseori nu priveste cu ochi buni noile talente, noile creatii. Noul are nevoie de prieteni. Asearã am trãit ceva nou. O masã extraordinarã dintr-un sos unic si neasteptat. Sã spun cã atât masa cât si creatorul ei mi-au pus la îndoialã prejudecãtile despre gãtitul de calitate? E un adevãr spus numai pe jumãtate. M-au atins pânã în adâncul sufletului. În trecut, nu am fãcut un secret din faptul cã nu mi-a plãcut faimosul motto al bucãtarului Gusteau, "oricine poate sã gãteascã". Dar mi-am dat seama cã doar acum înteleg cu adevãrat ce a vrut sã spunã. Nu toatã lumea poate deveni un mare artist. Dar un mare artist poate proveni de oriunde. E greu sã ne imaginãm origini mai umile ca acele ale geniului care acum gãteste la Gusteau, care e, în opinia acestui critic, nimic mai putin decât cel mai bun bucãtar din Franta. Mã voi întoarce la Gusteau în curând,cu poftã de mai mult."
Ce respect, cemenezara.
p.s. ada, iti multumesc ca in fiecare zi...;))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu