Draga Nelu,
Iti scriu din nou, pentru ca ma intriga. Te-am vazut ieri, erai cu masina, aveai un Renault alb si erai in capitala. Aveai numerele la masina de Gorj. Te-am recunoscut, dar nu dupa infatisare, ci dupa modestia cu care-ti afisezi peste tot numele mult prea comun si demodat pentru vremurile astea si impresionant pentru mine.
Stateam si ma uitam la tine, ce-ti mai place sa jonglezi cu treburi omenesti, sa ai nevasta, da, nevasta era, stiu sigur, statea in dreapta ta, si mai erau si alte cateva persoane in spate. Tu, Nelule, ma minti... zici ca nu cobori niciodata. Ieri ai coborat. M-ai urmarit? Ma intreb... Tu in viata asta care o duci in paralel cu a ta, cate rude ai? Ca stiu clar ca acolo sus, in locul ala unde stai, tu nu ai rude, n-ai nimic, ne ai pe noi, ca intr-o lume virtuala si tu te joci la consola, asa de fun...daaa, mi-am dat seama, vezi? Noi - virtuali, tu - real, oare? Am cam inversat rolurile, sau oare ti-am descoperit identitatea si nu trebuia sa fac nimic de genul asta. Te-am detronat? Cacat, n-am vrut, asa sunt eu.
Dar lasa, Nelule, vremea ta a trecut, acum e timpul meu sa ma joc.
Deci, cate rude ai Nelule? Astept raspuns, nu mi-ai mai scris.
Mereu cu aceeasi stima, semnat eu.
